emanare

emanare
emanare [dal lat. emanare, der. di manare "stillare, sgorgare", col pref. e- ].
■ v. intr. (aus. essere )
1. (non com.) [avere origine, anche fig.: ogni bene emana da Dio ] ▶◀ derivare, discendere, partire, procedere, promanare, provenire, scaturire, venire.
2. [venire fuori: dalla palude emanano fetidi vapori ] ▶◀ diffondersi, effondersi, esalare, spandersi, spargersi.
■ v. tr.
1. [gettare fuori: fiori che emanano profumo ] ▶◀ diffondere, effondere, emettere, esalare, propagare, spandere, spargere, sprigionare. ◀▶ mantenere, trattenere.
2. (giur., polit.) [rendere operativo, diffondendolo, un provvedimento legislativo e sim.: e. un decreto, una legge ] ▶◀ emettere, promulgare, (fam.) varare.  approvare, sottoscrivere, votare.

Enciclopedia Italiana. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • emanare — EMANÁRE, emanări, s.f. Acţiunea de a emana şi rezultatul ei. – v. emana. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EMANÁRE s. 1. v. emanaţie. 2. v. degajare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  emanáre s. f …   Dicționar Român

  • emanare — index emanate Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • emanare — e·ma·nà·re v.intr. e tr. CO 1. v.intr. (essere) diffondersi, scaturire: la luce che emana dal sole; anche fig.: la bontà emanava da quel sorriso | di odore o profumo, spandersi: dal viale emana un profumo di tigli Sinonimi: irradiare, irraggiare …   Dizionario italiano

  • emanare — {{hw}}{{emanare}}{{/hw}}A v. tr. Mandar fuori | Emettere. B v. intr.  ( aus. essere ) Scaturire, derivare: la luce emana dal Sole …   Enciclopedia di italiano

  • emanare — A v. tr. 1. (di liquido, di profumo e sim.) mandar fuori, emettere, sprigionare, esalare, effondere, spargere, irradiare 2. (decreti, leggi e sim.) emettere, promulgare, sancire, varare □ legiferare CONTR. nascondere, occultare □ revocare,… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • emanare — To spring from; to issue …   Ballentine's law dictionary

  • émaner — [ emane ] v. intr. <conjug. : 1> • XIV e, rare jusqu au XVIIe; lat. emanare « couler de, provenir de » 1 ♦ Théol., philos. Provenir par émanation. ⇒ procéder. ♢ Cour. Provenir comme de sa source naturelle. ⇒ découler, 1. dériver, provenir.… …   Encyclopédie Universelle

  • spirare — spirare1 [dal lat. spirare soffiare; respirare, emanare ]. ■ v. intr. (aus. avere ). 1. a. [di massa d aria, spostarsi: non spira un alito di vento ] ▶◀ soffiare, tirare. b. (fig.) [di ambiente o situazione non favorevole, sussistere: con l aria… …   Enciclopedia Italiana

  • emana — EMANÁ, emán, vb. I. 1. tranz. A emite, a degaja, a împrăştia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a şi avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • emanar — (Del lat. emanare.) ► verbo intransitivo 1 Venir o derivar una cosa de otra: ■ la belleza emana del bien según algunos filósofos. REG. PREPOSICIONAL + de SINÓNIMO derivar dimanar nacer provenir 2 Salir radiaciones o una sustancia volátil de u …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”